Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
După ce m-am căsătorit, am plecat de acasă, am devenit călugăriță, iar apoi am renunțat la ținuta de călugăriță pentru a lucra în lume, pentru a fi mai aproape de oameni și, de asemenea, să fac afaceri în scopul de a ne susține munca, astfel încât să nu trebuiască să mă bazez pe așa-zișii mei discipoli. De asemenea, atunci când purtam o haină de călugăr budist, mulți m-au criticat mult, spunând că eu vreau să le iau discipolii sau orice altceva. Eu nu pot purta haine catolice sau alte tipuri de haine misionare pentru că poate voi avea aceeași problemă. Deci, m-am gândit că voi purta haine normale sau voi purta haine create de mine, astfel încât să pot fi, de asemenea, model și să vând în același timp.Iar Dumnezeu m-a ajutat să câștig suficienți bani pentru a avea grijă de ceea ce vreau să fac și pentru a-i ajuta pe alții - să am grijă de echipa mea, de unii dintre membrii echipei mele, de unii dintre călugării și călugărițele care mă urmează, de oamenii săraci sau nevoiași sau de cauze bune de pretutindeni. Și sunt fericită cu asta. Dar eu nu am o casă mare sau aşa, în cazul în care voi credeți că folosesc banii pentru a avea o casă bună. Altă dată v-am spus că spațiul meu este foarte mic, am o singură cameră, ca un studio. Dacă închiriați o garsonieră, este mai ieftină decât o casă sau un apartament. Garsoniera ar avea, de asemenea, o toaletă și alte lucruri. Atât de ușor. Și dacă voi gătiți simplu, puteți găti și în garsonieră. Cred că am și o fotografie pe care să v-o dau ca să vedeți cum trăiesc.Bine. Aici locuiesc într-o cameră, aşa cum v-am spus. Prima fotografie este toată camera, de la locul de meditaţie, de odihnă şi până la bucătărie la celălalt cap. A doua fotografie este de la colţul de bucătărie; acolo este uşa de la intrare. Bucătăria este chiar la uşa de la intrare şi opusă camerei de duş, pentru că, camera de duş are un ventilator şi o fereastră. A treia fotografie este să vă arăt, când închid peretele despărţitor, bucătăria şi baia sunt separate de locul unde stau, unde stau şi muncesc şi unde meditez şi mă odihnesc. Şi a patra este camera de duş - mică dar suficientă pentru mine. Acum îmi cunoaşteţi ascunzătoarea secretă. Sper să nu le spuneţi la mai mult de o sută de oameni.Și vă spun, dacă şi voi trăiți așa, vă veți simți foarte fericiți. Pentru mine, eu sunt fericită pentru că am totul la îndemână, deoarece sunt foarte ocupată. Timpul meu este atât de prețios. Chiar dacă nu sunt ocupată, eu trebuie să meditez mult și aș prefera să nu trebuiască să merg dintr-o cameră în alta, dacă am măcar o casă, pentru a căuta și a găsi lucrurile de care am nevoie. Modul în care trăiesc acum, sau recent, în acești câțiva ani în care am fost în refugiu, este aproape tot timpul așa. Chiar dacă eu schimb cu un alt loc, va fi simplu așa. O singură cameră este suficientă, pentru că nu vă trebuie prea multe atunci când locuiți singuri - doar câteva perechi de haine, ceva de mâncare și un colțișor pentru a putea lucra. Pentru că eu lucrez mult cu echipa de la Supreme Master Television, iar dacă continui să merg dintr-o cameră în alta bucurându-mă și relaxându-mă, atunci nu aș putea niciodată, cu adevărat, niciodată să am timp să fac mai multă muncă în interior, muncă de meditație pentru lume.Dacă sunt singură cu mine însămi și nu sunt așa-numita Maestră, atunci nu trebuie să muncesc atât de mult. Mă voi bucura de timpul meu, la fel ca în unele zile în care am avut „vacanță”. Câteva zile; cred că au fost patru sau cinci zile, ceva de genul acesta. Oh, a fost Raiul. A fost Raiul; dacă mă așezam să meditez, asta este, intram imediat în samadhi. Atât de liniștită și atât de... Nu știu cum să vă spun. Am fost complet binecuvântată, fericită și liniştită. Și când am început să lucrez din nou câteva zile mai târziu, nu a mai fost la fel. Nu mai eram atât de liniștită și de lipsită de griji. Încă îmi lipsesc acele zile, când sunt foarte obosită sau deprimată și am nevoie de o pauză. Îmi lipsesc acele zile foarte mult. Dar nu poţi fi egoistă și să te gândeşti doar la tine. Aș vrea să pot fi egoistă și să mă gândesc doar la mine.După cum îmi trăiesc viața, uneori eu nu am timp suficient să iau medicamente. Sau dacă sunt bolnavă, îmi spun: „Bine, fă-te bine.” Îmi spun: „Fă-te bine, fă-te bine, fă-te bine.” Și apoi, cumva, funcționează. Ei bine, nu tot timpul - nu atunci când sunt în preajma discipolilor sau a oamenilor sau țin prelegeri, sau vorbesc sau sunt în refugiu cu discipolii; cu cât sunt mai mulți oameni, cu atât mai mult nu mă pot face bine. Dar dacă mă odihnesc după aceea, atunci îmi pot reveni. Uneori nu pot, și atunci ar fi nevoie fizic de un doctor sau de lucruri de la farmacie, ceea ce nu-mi place pentru că medicamentele sunt bune pentru voi atunci când vă vindecă boala, dar lasă și niște amprente nefavorabile în interiorul ființei voastre. Deci, nu prea îmi plac medicamentele. Când eram copil, tatăl meu trebuia să mă forțeze să iau orice medicament de care el credea că am nevoie. Uneori trebuia să mă așeze pe podea, iar mama mea trebuia să mă țină pe podea și ei trebuiau să-mi țină gura cu o lingură pentru a pune medicamentul în gură. Eu am fost foarte, foarte reticentă în a lua orice medicament de la tatăl meu.Și în zilele noastre, mă ofer voluntar, dacă știu că nu mă pot vindeca destul de repede pentru că eu am altceva de făcut. Vă puteți vindeca de orice dacă aveți suficient timp să vă relaxați și să nu vă faceți griji pentru nimic, să nu vă asumați nicio responsabilitate - și mai ales când meditați suficient - atunci corpul se va vindeca singur. Corpul o va face! Și asta mi se întâmplă de multe ori când am timp suficient să mă odihnesc. Când aveam mai puțini discipoli, nici măcar nu aveam nevoie de asta. Se vindeca foarte repede, orice s-ar fi întâmplat. Sau pur și simplu luam un remediu natural mic pentru răceală, sau făceam niște exerciții, de respirație sau meditație suplimentară, sau mergeam la plimbare în pădure sau în codru, în aer liber. Apoi mă însănătoșeam foarte repede, în câteva zile, sau trei, patru zile. În zilele noastre, nu este așa. Depinde - depinde foarte mult.Buddha a spus că atunci când Buddha moare, după 500 de ani de Dharma bună (Învățătura Adevărată), de Dharma prosperă, atunci următorii 500 de ani sunt tot Dharma bună, apoi următorii 500 devin doar o Dharma simbolică, apoi următorii 500 sunt tot Dharma simbolică, iar ultimii 500 de ani după pleacara lui Buddha în Nirvana, este Epoca Sfârșitului Dharmei, care este acum. Dacă o calculăm, atunci este acum. Sunt deja 2.500 și ceva de ani de la plecarea lui Buddha în Nirvana. Deci, acum este Epoca Sfârșitului Dharmei. Iar Buddha a spus că, în această eră, toate puterile negative - Regele Mara, în orice caz - rudele și copiii Săi vor intra în sistemul budist și vor deveni, de asemenea, călugări și călugărițe.Veți fi surprinși că se spune că există o călugăriță chiar și în (Âu Lạc) Vietnam care a mers mult la jocuri de noroc, etc., și unii călugări care chiar consumă carne de persoane-câine. Vai, Āmítuófó. (Amitābha)! Sper că este doar un zvon, dar ei au fotografii și totul din poveste.
(Mâncând carne de câine în șapte meniuri) Astăzi, noi mâncăm carne de câine. Carnea de câine este extrem de delicioasă. Există șapte meniuri diferite. Carnea de câine este extrem de delicioasă și nutritivă!Din cele mai vechi timpuri, există o zicală: ce călugăr ar mânca carne de câine? Astăzi, vom arăta un clip, intitulat: „Călugărul care consumă carne de câine!”
Nu este doar o bârfă la fereastra mea cu vecinul meu sau ceva de genul, ceea ce eu nu fac niciodată, desigur. Și fereastra mea nu se poate deschide; se poate deschide doar partea de sus. Nu cu electricitate sau altceva - trebuie să... Sunt foarte mică, deci eu trebuie să mă urc pe un scaun, pe un scăunel, pentru a deschide partea de sus a ferestrei. Și singurul mod în care puteți ieși din casă, din cameră, este pe ușa principală. Nu puteți ieși pe fereastră și nu o puteți deschide. Cred că oamenii au construit-o așa pentru a avea siguranță. Dar mi-ar plăcea să trăiesc mai mult într-o colibă sau ceva de genul. Dacă pot, o fac întotdeauna.Dacă am o grădină și o colibă, eu mă duc și locuiesc în colibă. Este mai răcoare vara. Iar iarna, aveți nevoie doar de un încălzitor foarte mic. Nu trebuie să cheltuiți mulți bani pentru încălzirea sau răcirea întregii case. Dar eu trebuie să accept orice mi se oferă pe drum, oriunde aș merge. Sunt fericită oriunde, atâta timp cât am suficientă liniște și siguranță pentru a lucra, să mă pot contacta cu voi prin intermediul internetului, prin intermediul canalului nostru Supreme Master Television. Atunci știți cel puțin că eu sunt încă aici și că am grijă de voi în linişte și nu trebuie să stau cu voi și să vă spun povești și lucruri de genul.În zilele noastre voi puteți citi oricând multe povești. Puteți cumpăra cărți sau vă puteți uita pe site și veți găsi orice doriți. Este foarte convenabil în zilele noastre. Eu trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu și tuturor Maeștrilor din toate timpurile pentru toate aceste facilități și merite pe care noi le avem. Dar există și un revers al medaliei, deoarece, cu cât suntem mai comozi, cu atât ne dorim mai mult una și alta ca vecinii, și noi uităm de modul de viață spiritual după care ar trebui să trăim. Noi ar trebui să trăim o viață spirituală, nu o viață materială. Modul de viață material este doar pentru a ne ajuta să ne susținem ființa fizică, corpul fizic, astfel încât noi să putem continua să practicăm, astfel încât să putem merge la un nivel superior al dimensiunii spirituale pentru a-i ajuta și pe ceilalți din jur, nu doar pe noi.Photo Caption: Nu este Dumnezeu cel mai bun artist!
