Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Dacă un soldat se întoarce acasă, el nu mai este un om întreg, chiar dacă el revine. El poate cauza griji şi probleme pentru familia lui şi desigur, pentru el însuşi, după război, după ce revine. El o să aibă coşmaruri, coşmaruri dese teribile, retrăind scenele de iad sau imaginile la care a fost martor sau le-a creat parţial în zonele de război sau de conflict. El poate chiar să se sinucidă dacă nu mai poate îndura deloc frământările interioare. Apoi, dacă el moare, iadul o să-l aştepte. Toţi cei pe care el i-a ucis vin repede la el să-l tortureze pentru totdeauna, pe lângă toţi demonii din iad. Asta se întâmplă. Foarte mulţi oameni tineri, frumoşi, puternici, tineri puternici, inocenţi şi puri, sunt copleşiţi de şocul traumatic, mintal, psihologic şi emoţional. Omorul nu este niciodată în firea omului. Este împotriva bunătăţii noastre înnăscute, şi a compasiunii şi iubirii. De aceea, noi suferim pentru mult, mult timp dacă ucidem, fie prin a ucide oameni sau prin a ucide animale. Noi suferim. Noi nu ne putem găsi pacea. Cel mai bun ajutor este să nu-i trimitem niciodată la război, de la bun început. Cum putem noi ajuta? Cum poate cineva să-i spună lui să uite ce a văzut în realitate, în războiul adevărat? Războiul adevărat, suferinţa adevărată, durerea şi tristeţea adevărată a oamenilor. Nu este un film pe care îl poţi opri şi să uiţi şi să te uiţi la următorul, vedeţi? Noi trebuie să ne rugăm ca lumea noastră să nu mai scrie deloc cuvântul „război”, ci cuvântul „pace” să fie scris peste tot pe planetă şi peste tot pe feţele tuturor celor ce trăiesc pe pământ.
